Sehnsucht

Cei mai mulţi dintre prietenii, colegii mei (mai ales vreo trei dintre ei) ştiu că urmează ca cel puţin un an să-mi fac meseria prin străinătăţuri. Mai precis, în Germania, la Universitatea “Johannes Gutenberg” din Mainz (fondată cam pe la 1477, desfiinţată, apoi reînfiinţată în 1964), unde voi prelua lectoratul de limba română din cadrul Seminarului de Romanistică al Facultăţii de Filosofie şi Filologie.

Fireşte, cu cît ziua plecării se apropie tot mai tare, chiar eu însumi mă întreb oare de cine o să-mi fie dor? Big deal, aş zice la prima strigare: de părinţi, de prieteni (fără nominalizări, căci nu vreau să nedreptăţesc pe vreunul – asta mi-ar mai lipsi acum!), de colegi şi studenţi (ha, ha, nu de toţi, desigur), de finuţa mea, Ana-Georgiana. Dar cel mai dor o să-mi fie de Leuţ, motanul meu, cu care am împărţit casa timp de 4 ani mari şi laţi, plini de tumbe şi smocuri de păr, de mofturi şi alintături, de curse după prăzi imaginare (dar, hei, Leuţ chiar ai prins un şoarece; îţi mai aminteşti, iubirică?)…. Începînd de azi, Leuţ s-a mutat la casă, la ţară, şi va avea şi o curte la dispoziţie. Cîţiva copaci, flori, o boltă de vie şi două pisici la vecini. Deocamdată are treabă cu televizorul. Sper să-i meargă bine!

Photo0005

Advertisements