Monthly Archives: December 2014

Jetzt auf Deutsch

Dacă ţin jurnal în Germania, e musai ca din cînd în cînd să mai scriu şi în germană. Şi ca să nu ne dăm pretenţioşi sau snobi, o să mă refer aici la… previziunile astrale referitoare la zodia mea (eu sînt o Waage, adică Balanţă), în 2015. Cele mai importante trei propoziţii care vor guverna anul 2015 ar fi acestea (pe lîngă faptul că urmează “ein Jahr ohne Geldsorgen” – pfiu!):

1. Gesseligkeit und ein verlässliches Netzwerk guter Freunde sind mir wichtig.

2. Was ich sage, meine ich auch. Ich rede nicht mehr um den heißen Brei herum!

3. Eventuelle Veränderungen in meinem Alltag akzeptiere ich, ohne mich innerlich dagegen zu sperren.

A trecut o lună

Bună ziua, bună dimineața sau chiar bună seara, căci se prea poate ca la tine, drag cititor, să fie ori dimineață ori seară (nu, John?)… Aici, la mine, în Germania, se apropie ora prînzului, dar eu tot la ora cafeluței sînt. Cei care mă cunosc știu că pentru mine băutul cafelei de dimineață durează cel puțin o oră.

Buun, dacă am promis că ținem un jurnal, atunci să ne apucăm de treabă. Ar cam trebui, după o lună, să fi apărut deja cîteva însemnări, dar am preferat să se adune cîteva experiențe. Totuși, voi începe prin a mă referi la banalități. Mai întîi, să clarific ceva: lumea care mă sună la telefon se cam miră de tonul pozitiv și de tonusul pe care îl afișez: “Pari OK. Te-ai adaptat? Atît de repede?”. Da, răspunsul sună aşa: adaptarea culturală nu (mai) constituie o problemă în anul de graţie 2014 (salut 2015, ne vedem imediat!). Am plecat în Germania, nu – cu tot respectul! – în Insula Capului Verde sau Guyana Franceză. Legăturile culturale româno-germane, cu multiple ramificaţii şi dependenţe, nu sînt doar subiect de manual de istorie. Reprezintă chiar o realitate cît se poate de palpabilă.

Întîlnirea cu Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz mi-a provocat impresii amestecate. Studenţi relaxaţi, activi, studioşi. Într-un spaţiu care arată ciudăţel. Un campus în care clădirile vechi, coşcovite – semănînd cu pavilioanele părăsite de US Army – se amestecă banal cu clădiri noi, total nespectaculoase, dar extrem de funcţionale şi de bine gîndite la interior. Spre deosebire de Universitatea din Konstanz, care e construită ca un fagure avînd în mijloc biblioteca şi cantina, la Mainz ai de mers ceva de la Philosophicum (adică acel corp de clădire în care am biroul) pînă la Mensa. Care poate fi ușor confundată cu “Alte Mensa”, căci chiar pare “Veche” (am făcut această confuzie timp de o lună). Noroc că mai există mai multe cafeterias şi o cantină mică mai nouă. Un alt avantaj îl constituie prezenţa în campus a unei grădini botanice, a complexului sportiv (inclusiv bazin de înot, în această paranteză vă fac cu ochiul).

Oamenii de la Uni? Conform aşteptărilor: politicoşi, cocheţi (poftim: cochete), puţin bîrfitori (ce, credeaţi că nu ştiu atîta germană!?), sociabili şi – mai ales şeful meu – generoşi. Fără nicio ironie. Primirea de care am avut parte este una de care puţini beneficiază cînd își schimbă job-ul. Cel puţin aşa cred eu.

Locuinţa? Fiind un mare iubitor de comoditate şi avînd un cuib bine încălzit (“Colina Însorită” se cheamă cartierul meu din buletin), mă adaptez destul de greu atunci cînd îmi schimb domiciliul. Va dura ceva timp pînă mă voi obişnui să stau la casă, cu biroul şi dormitorul la mansardă. Abia la primăvară voi aprecia cu adevărat binefacerile acestei locuinţe, cînd îmi voi muta biroul în grădină şi voi admira dîrele de vapori ale avioanelor care dau să mîngîie pista aeroportului din Frankfurt pe Main. În privinţa veveriţelor sau a zburătoarelor negre sau colorate nu vă faceţi griji, ne întîlnim în fiecare dimineaţă.

Biblioteca? Deocamdată o cunosc mai bine pe a noastră, de la “Romanistik”. Asta deoarece am catalogat şi indexat noi intrări. Stăm binişor. Despre biblioteca universităţii, într-o postare viitoare.

Pe curînd. Acum plec şi eu în vacanţa de iarnă (ploioasă, fără urmă de zăpadă).

20141219_143105