Dreaming of ‘Resonance’

2015-Anathema

Nu visez un nou album, nici două, căci – nu-i aşa? – Resonance (2001) a căpătat un al doilea volum în 2002, Resonance Vol. 2. Nu le inventariez eu aici, nici nu le recenzez. Mă gîndesc doar să fac publică o dorinţă. Nu ‘a dying wish‘, ci o dorinţă mai veche. Anume de a-i vedea reuniţi pe cei de la Anthema. Ei bine, posibilitatea asta chiar există, căci de curînd fraţii Cavanagh au anunţat datele şi locaţiile germane pentru un turneu foarte, foarte special: Resonance Live. În aprilie, la 250 km de mine, vor veni cu toţii, adică şi cu Duncan Paterson şi cu Darren White (doi foşti membri glorioşi). Aici s-ar cuveni o paranteză: după A Natural Disaster al celor de la Anathema, am cam virat spre Antimatter în materie de preferinţă, căci mi se părea că fostul basist (Duncan, I mean) păstrează mai bine spiritul şi sound-ul vechilor albume Anathema, chiar dacă epoca etichetată ‘doom-metal’ părea apusă pentru totdeauna. Culmea, Anathema începuse să cînte un soi de progressive-psychedelic a la Pink Floyd (care pentru mine rămîne cea mai mare trupă ever). Bine, ştiţi şi voi cum e: voiam ca Anathema să rămînă Anathema, iar Pink Floyd ceea ce a fost (nu ceea ce este, căci Pink Floyd fără Roger Waters pentru mine nici nu există; unde mai pui că între timp Rick Wright a plecat să se întîlnească cu îngerii). În fine, dincolo de evoluţia sau involuţia unei trupe ca Anathema, în cazul de faţă vorbim totuşi despre nişte instrumentişti de excepţie (uşor nedreptăţiţi cînd vine vorba să li se recunoască virtuozitatea, mai ales a lui Danny Cavanagh – care e pur şi simplu un chitarist extraordinar de bun!). Unde mai pui viziunea muzicală, adică ceea ce face diferenţa dintre marii artişti şi restul. Şi ca să fim clari, nu poate fi vorba de involuţie. Putem vedea diferenţe oricînd – iată două versiuni diferite ale uneia dintre piesele de referinţă: Fragile Dreams.

Prima versiune:

Versiunea cu orchestră:

Oficial, Danny Cavanagh spune aşa:

To each other we owe a debt.  Our lives have been irrevocably intertwined, our musical and personal influence on each other’s history can not be overstated. Souls have resonated together in such a way as to be highly significant to each one of our life paths.  Without each and every one of these people, Anathema could not have been born, could not have grown, and could not have survived and thrived in quite the way that it has.

And for a very special occasion, these souls will share the stage once again, celebrating an entire history of pioneering musical searching. We will pay respect to every single era of Anathema history – and to all the significant souls we have been close to. From the present day musical landscapes, back through time to the dawn of the groups formation. We hope you will join us for this once in a lifetime celebration.

În loc de încheiere: să nu dai 30 euro pe bilet?

Advertisements