În căutarea vinului perfect: Primitivo di Manduria Riserva Jorche (2010)

11130583_640627279403321_558414790_n

De la ultima “degustare online” a trecut ceva timp. Fireşte, în viaţa reală de la acel Blauer Zweigelt şi pînă azi am mai trecut printr-un Amarone della Valpolicella (voi reveni altă dată asupra lui, căci e cam din altă galaxie) şi o Feteasca Neagră de la Cramele Recaş (cel mai echilibrat producător din România, după mintea mea, graţie Norei Iriarte şi a lui Hartley Smithers).

Datele producătorului acestui Primitivo di Manduria le găsiţi aici; dar, ca de atîtea alte ori, insist asupra evaluării subiective a unui vin. Nu faptul că are trei premii importante (medalie de argint la Bruxelles în 2014, tot argint la International Wine and Spirit Contest, recomandarea Gold a celor de la Gilbert & Gaillard) face ca acest vin să merite laude. Dacă ar fi să remarc ceva în primul moment ar fi nasul aromat şi robusteţea (e un vin corpolent), făcut din soiul Primitivo – cules manual -, în podgoria Salento, care – se spune – e celebră pentru solul nisipos, bogat în oxizi de cupru. Cum se traduce asta în produsul finit nu aş putea să va explic; ştiu doar că un sol nisipos (cu expunere generoasă la soare) poate oferi premisele unor vinuri seci foarte bune (fireşte că depinde de soiuri şi de vinificatori). Antica Masseria Jorche desemnează nu doar un producător deosebit de vin, ci şi un loc în care ai putea să îţi petreci în modul cel mai plăcut concediul. Sau toată viaţa. (Şi asta o spune un iubitor de munte, nu de mare.)

Primitivo di Manduria Riserva din 2010 e un vin care transmite de la bun început că e un baricat (12 luni), şi care suportă apoi o învechire de 3 luni în sticlă. Culoarea e intensă, de un rubiniu închis, care lasă urme foarte “masculine” pe interiorul paharului. Are o aciditate mai ridicată decît m-aş fi aşteptat, dar aici e o păcăleală efemeră: eu am învăţat de la Madeline Puckette că pentru învechire vinurile au nevoie de aciditate. Aşa că dacă vinul e din producţia lui 2010 răspunsul e clar. Cu un volum de alcool de 16%, este cel mai tare vin băut de mine în ultimii 3-4 ani şi mă tem că m-am grăbit să-l desfac: friptura de miel de la Paşte s-ar fi potrivit foarte bine, cred eu, cu acest vin. Iar dacă recenzioara mea se termină în coadă de peşte, cauza o reprezintă tocmai tăria vinului care nu poate fi terminat decît cu ajutorul unor prieteni sau comeseni pe care vrei să-i trimiţi la culcare…

Advertisements