Ce poţi face cu 1 euro

Destul de simplu de răspuns, după mine. Cu condiţia unei precizări: voi elimina din răspuns ceea ce poate fi vizitat în secţiile Design, Arhitektur sau Graphik ale Pinakothek der ModerneMünchen.

Astfel că mă limitez doar la numele fotografilor care expun în secţia Kunst a unui muzeu care reuşeşte să bang for the buck cu vîrf şi îndesat (1 euro intrarea la toate cele patru secţii ale muzeului!). Voi sări şi peste expoziţiile temporare ale lui Eadward Muybridge, Animal Locomotion sau Nicholas Nixon, The Brown Sisters. 40 Years (seria lui Nixon îmi era cunoscută deja de la Londra, unde, la The Photographer’s Gallery, am avut parte de un soi de teasing, preview sau rezumat – înţelegeţi ce vreau să spun).

Aşadar, cu 1 euro putem vedea fotografiile următorilor artişti: Roman Bezjak (Socialist Modernism, 2005-2010), Livia Corona (Two Million Homes for Mexico, 2007-2014), Lard Buurman (Africa Junctions – Capturing the City, 2008-2014, mi-a plăcut fooaarte mult), Nicolo de Giorgis (Hidden Islam – Islam Makeshift. Places of Worship in North East Italy, 2009-2013), Jörg Koopmann (Shooting towards Perfect Liberty, 2014), Fabian Vogl (Perspectives and Prospects, 2015), Tobias Zielony (Le Vele di Scampia, 2009-2010), Julian Röder (Lagos Transformation, 2009, impresionante imagini!), Nuno Cera (Futureland, 2008-2010), Wolfgang Tillmans (Book for Architects, 2014 – cred că am petrecut aproape o oră privind proiecţia fotografiilor realizate în 37 de ţări). Ei, tematic, înşiruirea de mai sus a ilustrat complexitatea, raţionalitatea sau nebunia dezvoltărilor urbane. Care pare a fi o temă foarte la modă – dezvoltarea urbană, I mean – în aceste timpuri, de vreme ce şi la Londra, premiul Deutsche Börse a fost acordat tot pentru ilustrarea implicaţiilor complexe ale urbanizării (comunicatul de presă ne spune că Mikhael Subotzky şi Patrick Waterhouse au cîştigat Deutsche Börse Photography Prize 2015, adică suma de 30 000 £, pentru albumul Ponte City, Steidl, 2014, care ilustrează istoria socială şi politică – marcată de segregaţionism – a unui edificiu cu 54 de etaje din Johannesburg).

O afacere bună, nu?

Advertisements