Are we the same?

“We are emotionally all the same.” Asta mi se pare cea mai corectă afirmaţie rostită de Dalai Lama, astăzi, în Kurpark-ul din Wiesbaden (adică parcul băilor termale, a sanatoriului să zicem; doar nu vă gîndeaţi la măscări?). Sigur că în discursul public ţinut în faţa a 7 000 de spectatori (conform canalului public Hessischen Rundfunk) a atins mai multe teme, inclusiv politice, europenii reţinînd apelul la unitatea de care trebuie să dea dovadă în aceste momente de criză. Am scris europenii, pentru că în asistenţă nu erau numai nemţi sau europeni: azi am numărat cei mai mulţi asiatici pe care i-am văzut eu vreodată laolaltă; dar, pentru că obiectul acestei intrări in jurnal nu îl reprezintă cultura tibetană, limbile sau tradiţiile locului respectiv, nu intru în detalii. Cît despre emoţii, ego şi soartă, cine a citit dialogurile lui Daniel Goleman cu Dalai Lama nu avea ce să afle în plus.

Cu privire la nemţii prezenţi, mă întrebam dacă ar putea fi aceiaşi oameni care umplu pieţele de Weihnachtsmarkt sau aceiaşi care se îmbată repede de Fasnacht şi urinează total dezinhibaţi pe stradă… Cine poate şti? Personal, cred că nu. Dar contează? Pe lîngă localnici, puteau fi văzuţi oameni veniţi din alte oraşe sau landuri, chiar din alte ţări. Curioşi – ca şi mine – să îl vadă pe Dalai Lama, căci nu în fiecare zi îţi vizitează oraşul un şef de stat sau un lider spiritual de anvergura asta. Unii au venit probabil şi pentru a-l asculta. Şi l-au ascultat cu umilinţă unii, alţii cu detaşare. Alţii deloc. Nici sonorizarea nu prea i-a ajutat să-l audă, e drept. La care mai adaug mulţimea de plînsete sau chiote de copil mic, căci era plin de familii în parc, cu căţel, cu purcel.

Evident, cînd spui Dalai Lama (al XIV-lea, în cazul de faţă) te referi la o delegaţie şi la o echipă foarte bună de marketing, care beneficiază şi de aportul multor voluntari mai mult sau mai puţin convinşi că budismul e cel care dă sens vieţii lor. Nu-s deloc ironic, căci mă întreb: cîţi dintre noi pot spune că am încheiat căutările şi că ne-am întîlnit cu noi înşine? Oameni cu adevărat de toate culorile, extracţiile social-culturale, căsătoriţi sau celibatari, îmbrăcaţi sau dezbrăcaţi, încălţaţi sau descălţati, liberali sau socialişti (conservatori sigur nu erau, ăştia au adevărurile lor bine delimitate şi definitive), toţi au venit pentru experienţa în sine, nu neapărat pentru că fac yoga sau cele cinci exerciţii tibetane, nu neapărat pentru că îşi cumpără mobilă de la IndienHaus sau pentru că vor cu tărie ca Tibetul să fie eliberat. Dar cine să-l elibereze? Ţările din vestul Europei? (Ha, ha!) Pe de o parte, budiştii practică non-violenţa (fără război), pe de altă parte nu putem să nu observăm că Occidentul îşi arată muşchii şi e dur numai cu cine e mai slab, nu se pune cu China… Dar tot e bine, cumva, că susţine şi e generos cu acest mesaj politic. Căci, să fim serioşi, Dalai Lama este purtătorul unui mesaj politic, sărbătorirea celor 80 ani (împliniţi pe 6 iulie) fiind un pretext foarte potrivit pentru un turneu. (Nu întîmplător sîntem martori şi la puternice contramanifestaţii: ‘Stop lying, false Dalai Lama!‘ strigau azi vreo 40 de manifestanţi azi în faţa hotelului unde avea loc conferinţa de presă).

În ceea ce mă priveşte spun doar că mi-a prins bine experienţa asta, după două săptămîni intense, pline de lecturi şi articole care aşteaptă să fie scrise, cursuri, corespondenţă cu banca sau ministerul, plus naveta de rigoare; sau de rahaturi, gen schimbat contorul de gaz şi descoperit că s-a stricat centrala termică (‘Das ist kaputt! Sie sollen rufen der Vermieter an…‘) şi că problema încălzirii trebuie rezolvată pînă la toamnă. Mi-a prins bine să ies în lume, în parc, unde unii au învăţat prea sîrguincios lecţia respectului faţă de nefumători: fumau în aer liber ţigări electronice… E adevărat, puteam să aleg: la universitate era Sommerfest, cu cîrnaţi şi bere, muzică tinerească, iar la Castelul Biebrich s-a dansat tango şi s-au aruncat artificii spre cer. Totuşi prinde bine să auzi cum se poate răspunde la următoarea întrebare, auzită în difuzoare printre rîsete: ‘Cum îl pot găsi pe Dumnezeu?’ îl întreabă un prichindel din public pe Dalai Lama. La care, înţeleptul a replicat: ‘Asta e întrebarea ta? Hm, eşti prea tînăr pentru o astfel de întrebare. Dar, avînd în vedere că eşti atît de tînar, ai tot timpul să cauţi răspunsul’. Pe bune, face bine la creier să tratezi cu umor viaţa…

20150712_124945

Advertisements