Danke! Danke! Bitte! Bitte!

La început de nou sezon fotbalistic, dar la final de pregătire de vară, 1.FSV Mainz 05 (asta e denumirea oficială şi completă) s-a prezentat în faţa suporterilor în formula în care vrea să atace Bundesliga. Martin Schmidt, antrenorul care acum se bucură de susţinerea tuturor (director sportiv, preşedinte, jucători, public şi iubită), ne-a arătat cam care e primul 11 pe care îl va alinia, incluzînd noii jucători: Leon Balogun (un fundaş central extrem de puternic), Yoshinori Muto (un japonez elegant şi cult, golgeterul ligii japoneze) şi Fabian Frei. Despre acesta din urmă cîteva cuvinte: elveţianul venit de la FC Basel (cunoscătorii ştiu ce echipe s-au ars cu Basel în Champions League) va fi cheia viitoarelor succese, după părerea mea. Adus în locul mai tînărului Geis (cumpărat cu 1 milion şi vîndut la Schalke 04 cu 10 milioane – căci aşa face Christian Heidel, managerul sportiv de la Mainz), Fabian Frei are în plus experienţa acumulată în cele 24 de meciuri in Champions League şi dorinţa de a juca în fiecare etapă o finală – cam aşa pare Bundesliga în comparaţie cu campionatul elveţian. Şi cum implanturile elveţiene s-au fixat mereu foarte bine în campionatul german, nu văd de ce nu ar fi la fel şi acum. Frei a greşit o singură pasă şi o singură centrare în minutele jucate împotriva lui Lazio (vreo 80 adică). Joacă dintr-o atingere, avînd o viziune foare bună asupra jocului şi a poziţionării coechipierilor cu care joacă de numai trei săptămîni. Iar multe pase le dă între linii. E adevărat, la capitolul deposedări mai trebuie să-şi îmbunătăţească procentajul reuşitelor. Dacă se va înţelege bine cu Yunus Malli (mijlocaşul ofensiv de creaţie, proaspăt internaţional german U-21 sub bagheta lui Horst Hrubesch) şi cu colegul de linie Julian Baumgartlinger (internaţional A în echipa Austriei), viitorul e asigurat cum nu se poate mai bine. Are calitate! – cum ar spune Emil Grădinescu & Cristi Vlad, comentatorii români ai Eurosportului. Pe care mi-e dor să-i mai aud cum laudă campionatul Bundesligii.

Nu de alta, dar dacă ar fi să învăţăm fotbal de la cineva, nemţii ar trebui să ne fie profesori. Nu doar ai noştri, de vreme ce şi Gary Lineker îi laudă mereu. Pentru cîteva fapte foarte simple: organizare, seriozitate, onestitate şi fidelitate. Şi, desigur, tenacitate. Toate echipele (mai puţin Hoffenheim la capitolul fidelitate… e o echipă tînără, fidelitatea se măsoară de la 10 ani în sus, nu-i aşa?) beneficiază de toate atributele de mai sus. Ar fi foarte simplu să ţii cu sau să lucrezi la/pentru Bayern München, campioana tuturor recordurilor în fotbalul german. Ei bine, totuşi, oamenii care populează fotbalul german îşi fac datoria la echipa locală, natală dacă vreţi, şi abia după ce îşi vor fi făcut treaba la superlativ acolo, pot face pasul spre marea performanţă (la Borussia Dortmund sau la Borussia Mönchengladbach mai nou, sau la Bayern München).

Revenind la Mainz, trebuie să spun că îmi place tot mai mult antrenorul Martin Schmidt. După ce Mainz 05 l-a dat pe Jürgen Klopp, apoi pe Thomas Tuchel, n-ar fi fain ca următorul nume de antrenor simpatic şi priceput să fie Martin Schmidt? E greu de anticipat cum s-ar descurca la o echipă mai mare. După mine, e un tip care ştie să reacţioneze şi să interpreteze jocul: şi-a pus echipa să joace o anumită partitură pînă a dat roade; apoi, urmărind reacţia echipei adverse şi avînd drept aliat pauza, a schimbat doi jucători (şi rolurile acestora) şi scorul s-a dus de la 1-0 la 3-0. Bun, vorbim de un meci amical, fără miză, dar atît Lazio, cît şi Mainz au luat meciul în serios: s-a jucat angajat, aproape de limită uneori, cu efort susţinut (italienii fiind mai în urmă cu pregătirea) şi cu suficiente licenţe tehnice – Malli mai ales. Acest Malli rămîne cel mai tehnic jucător al Mainz-ului, un fel de Mesut Ozil; cam în doi ani îl văd la o echipă cu mai mare potenţial financiar, gen Schalke04. Ca şi pe portarul Loris Karius (chiar dacă are contract pînă în 2018), un demn urmaş al lui Manuel Neuer; va fi la fel de bun ca actualul portar de la Bayern. Japonezul Muto, de asemenea, are viitorul asigurat: pe lîngă eleganţă şi inteligenţă în joc, dovedeşte extrem de multă ambiţie. Va fi mai bun decît Okazaki, ar putea fi noul Kagawa (dinaintea plecării la Manchester United), aşadar deja îl văd pe Watzke (directorul executiv de la Borussia Dortmund) pregătind puşculiţa pentru tînărul japonez.

Ei bine, dar nici cu suporterii nu mi-e ruşine. Reţeta amicalului cu Lazio s-a bazat pe 12 700 de spectatori plătitori, care au umplut stadionul vechi (Bruchwegstadion), pe lîngă care trec eu în drum spre şcoală. Un stadion tipic englezesc, mic, folosit de… echipa a doua a clubului, care joacă în liga a treia şi, evident, e pepinieră pentru echipa mare. N-au lipist nici suporterii lazialilor, veniţi tocmai de la… Dessau. Ăăă, ştiţi unde vine Dessau? Hai, poate vă amintiţi de ‘redegistele’ benzi de magnetofon sau filme foto ORWO. Da, domnule, din fosta RDG. Un oraş situat la 462 km de Mainz! Bine, pentru nemţii obişnuiţi să bage gaz pe autostradă nu înseamnă decît vreo 4 ore şi vreo 40 minute… Pe mine m-au impresionat: cam 30-40 omuleţi din fan-club SS Lazio Dessau, veniţi să-şi încurajeze favoriţii şi să ia un autograf de la Miroslav Klose, singurul jucător pe care l-am recunoscut din echipa italiană. Nici urmă de Ştefan Radu, în schimb; nu ştiu de ce, habar n-am.

Parcă pentru a-i contrazice pe cei 60% dintre cititorii revistei Kickers, care văd Mainz 05 luptînd pentru evitarea retrogradării în sezonul care stă să înceapă, Martin Schmidt a făcut o bună impresie la primul meci de acasă. A pus în valoare calităţile noilor transferaţi; căci motivul pentru care suporterii consideră echipa în scădere este vînzarea lui Geis la Schalke 04 şi a lui Okazaki la Leicester City. Totuşi, cu cele 20 milioane de euro încasate, la Mainz au fost aduşi mai mulţi jucători de perspectivă, unii chiar pe gratis: Maxi Beister (de la Hamburg). Care nu e deloc o afacere proastă. Cum un campionat e lung, nu ştim ce va fi. Pronosticuri dau doar aroganţii şi autosuficienţii. Cum mă pretind om inteligent, nu pot afirma pe ce loc va termina Mainz în 2016. Vom vedea atunci. În schimb, pot pronostica altceva: că voi merge să văd şi Eintracht-ul lui Armin Veh (un alt antrenor care-mi place), şi Darmstadt-ul, proaspăt promovată. Na, avem trei echipe în Bundesliga. Constanţă să aibă, că spectacol am avut mereu: la fiecare gol înscris, crainicul stadionului mulţumeşte “Danke! Danke!”, iar tribuna răspunde “Bitte! Bitte!”.

Advertisements