Do you call me egalitarian?

Ah, ce-mi place să descopăr, pas cu pas, că nu difer de ceilalţi. Mai detaliat spus: mă încadrez în acea serie de indivizi umani, cu ceva pretenţii intelectuale, care descoperă acele argumente de care au nevoie pentru întărirea propriilor convingeri. Nu e deloc ironic să descoperi de-a lungul cercetărilor pe care le întreprinzi date şi concluzii ale unor studii care, de foarte multe ori, confirmă ipotezele şi speculaţiile personale. Mai sănătos ar fi să fie invers.

În rîndurile de faţă am să mă refer la un volum bazat pe o investigaţie referitoare la motivaţiile oamenilor care au pus umărul la salvarea evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial. Pretextul îl constituie nişte lecturi provocate de cel mai recent volum al lui Martin Amis, The Zone of Interest, care reia tema Holocaustului, întregind cumva teritoriul deschis de Time’s Arrow (tradus şi în româneşte, Săgeata timpului). Încă păşesc pe urmele Suzannei Keen, care, în volumul Empathy and the Novel, citează îndreptăţit o ‘măsurătoare’ referitoare la empatie şi comportament social, cu ramificaţii care ar putea da un răspuns la întrebarea ‘Ne-ar putea face mai empatici lectura unui roman?’ (Ştiu, Harold Bloom a răspuns cu un scepticism dezarmant încă din anii ’80.)

Mai exact, este vorba despre volumul semnat de Samuel şi Pearl Oliner, The Altruistic Personality. Rescuers of the Jews in Nazi Europe. Nu e momentul – încă – pentru a face o recenzie (mai întîi ar trebui să cumpăr cartea, nu?), dar simt că trebuie să menţionez una dintre multele concluzii ale cercetării. Anume, comparaţia făcută între ‘rescuers’ şi ‘non-rescuers’ care caută să identifice motivaţii ale comportamentului şi ‘markere’ ale celor două categorii. Şi, printre altele, Olinerii au descoperit că nu neapărat empatia sau valorile religioase fac diferenţa; ci mai degrabă ceea ce ei numesc ‘a far more profound marker‘ şi anume: egalitarianism and democratic political belief. Doi termeni care, alături de equity, fairness şi caring, domină vocabularul care descrie situaţia în care s-au plasat salvatorii din timpul acelui război.

Aşadar, dincolo de ironiile ideologizante la adresa egalitarianismului, cred că ar fi bine să scormonim mai adînc după ceea ce face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Altfel e uşor să rîzi despre dreptul la viaţă, de prea multe ori călcat în picioare de animalele alfa care latră împotriva Celuilalt (imigrant, muncitor necalificat sau nu, bugetar sau liber profesionist, patron, soldat sau comandant, negru la piele sau galben, creştin sau musulman etc. etc.).

Advertisements