Monthly Archives: October 2015

Caragiale naturalist?

Cu ocazia faptului că recent am pregătit o lucrare (marcînd finalul acestui sezon de conferințe, căci eu aici mă opresc!) despre Caragiale și una dintre nuvelele lui, anume O făclie de Paște [trad. ger. Eine Osterkerze], a trebuit să revin asupra problematicii naturalismului unei anumite părți a operei lui Caragiale, unde se regăsesc și Năpasta, și La Hanul lui Mînjoală ș.a.

Nu mai revin asupra verdictului asumat în timpul facultății, combătînd convențional și canonic-școlăresc poziția lui G. Călinescu pentru a face pe plac profesorului de atunci. Rețin doar, și mă simt dator cumva să reiau aici și acum, un comentariu din volumul lui Florin Manolescu Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii (Cartea Românească, 1983), care rămîne unul dintre cele mai bune studii despre Caragiale. Așadar:

„Naturalismul” lui Caragiale, inclusiv principiul documentării și al dreptului de existență literară al mediilor de jos, a fost explicat pentru prima dată, în chip mai coerent, și opus literaturii romantice și sentimentale de la sfîrșitul secolului XIX, încă din aprilie 1885, după căderea comediei D-ale carnavalului, de către tinerii Stemi (Ștefan C. Mihăilescu) și Niger (N.G. Rădulescu-Niger), în broșura Caragiale fluierat. „Se acuză autorul acestei piese că a întrebuințat cuvinte triviale. O! moraliștilor – cari, printre rînduri, lăsați în scrierile voastre să se citească și să se vadă chiar cele mai mari porcării – păreați a vă scandaliza pentru că d-nu Caragiali a pus în gura viilor făpturi ale piesei sale cuvintele cu care ele se servesc în viața lor reală de toate zilele! […]

Nu voiți să vedeți lucrurile așa cum se petrec în realitate, tocmai pentru că ele prezintă o mai mare putere de viață, și publicul o mai mare plăcere de-a le vedea.

Și în fine, pentru că simțiți dominațiunea ce va avea în curînd să exercite Naturalismul, asupra scenei noastre; ceea ce va aduce moartea romantismului și patetismului operilor d-voastre.

Zadarnică e dar opozițiunea crîncenă ce-i faceți noului și puternicului gen, naturalismul.” (pp.10-11)

Ei bine, eu cred că predicția celor doi autori avea să se împlinească mult mai tîrziu, în secolul 21, în piesele de teatru sau bucățile literare semnate de tineri autori și care au cunoscut în spațiul românesc o eflorescență demnă poate de o direcție diferită…

Advertisements

Statement about my forced absence from Sólstafir

The story of a drummer: Guðmundur Óli Pálmason

Sólstafir

When I woke up on the morning of 20. January and looked at my emails I expected to find an email with my flight details for the Sólstafir tour that was supposed to start the day after. What I found instead was an email from Aðalbjörn Tryggvason, signed by him and the rest of my now ex-bandmates telling me I was fired from the band that I‘ve poured my sweat, blood and tears into for the last 20 years because of communication problems between us that were unjustly being blamed solely on me and me alone.

I called the airline and found out that my ticket had been cancelled without me knowing it. In a state of panic I quickly bought a new ticket, refusing to acknowledge Aðalbjörn’s right to kick me out of a band that I had formed with him 20 years earlier. Aðalbjörn’s response was to make it clear to me that he would refuse to…

View original post 2,859 more words

Eishockey über alles

Într-o traducere foarte liberă, am putea spune altfel: tot hocheiul rămîne cel mai spectaculos… Mai angajant, mai plin de culoare, mai antrenant. În comparație cu ce? Cu multe alte sporturi de echipă. Bine, ca angajament și testosteron măsurabil, se compară poate cu rugby-ul.  Dar de ce m-aș apuca să fac comparații sau de ce aș justifica preferința mea pentru acest joc sportiv? De ce fac acum un astfel de statement? Simplu, pentru că e frig, mohorît și nu mai merg să văd cum pe Coface Arena mainzerii încasează lovitură după lovitură: după înfrîngerile previzibile cu Bayern sau Borussia Dortmund, 1.FSV Mainz 05 a reușit contraperformanța de a pierde acasă cu 1-3 contra Werder Bremen. În fine, susțin în continuare echipa lui Heidel și Schmidt, dar semne bune anul n-are. Mai este și un retur, sînt aproape convins că nu o să retrogradăm; dar ăsta nu e obiectiv de Bundesliga. Cîndva la Mainz se puteau vedea meciuri de Europa League…

Martin Brodeur (New Jersey Devils) by Julio Cortez / AP

Așa că, dacă tot se întunecă devreme și afară avem parte doar de ceață și de ploaie, cred că cel mai drăguț este să ne retragem în bîrlog, cu un vin roșu & smochine & brînză maturată, și să ne uităm la rezumatele din NHL. Căci de transmisii live nu poate fi vorba din cauza diferenței de fus orar și a drepturilor comerciale de televizare. Iar cele mai apropiate echipe de hochei profesionist din liga germană se află la Mannheim (Adler) și Köln (Haie). (Nu rîdeți, niște americani au înființat la mine în oraș HC Wiesbaden Vikings, dar mai e mult pînă departe). Oricum am da-o, oricum am lua-o, cu NHL nu se compară nimic. Filmulețele de mai jos ilustrează scurt (cu cîțiva dintre jucătorii exemplari, exponențiali și întemeietori de legendă pe care-i putem vedea și în acest sezon) și la obiect ce înseamnă NHL…

P. S. Va fi un sezon interesant de urmărit, de vreme ce preferații mei de la Detroit Red Wings s-au despărțit de cel care a fost considerat mulți ani cel mai bun antrenor, Mike Babcock. De ce țin cu Detroit Red Wings? Simplu: Lidstrom, Hasek, Larionov, Yzermann, Zetterberg, Shanahan, Kronwall, Osgood, Datsyuk, ca să ma refer doar la ultimii ani…

Cannonau di Sardegna 2012 la început de Wintersemester 2015-2016

Cursuri noi cu oameni noi. Un nou an universitar început în trombă, după o vară fără prea multă vacanță. Ei bine, după o zi ca asta trebuie mărturisit păcatul: nu m-am putut abține şi am cumpărat o sticlă de Cannonau di Sardegna 2012 de la Cantina di Dolianova. E un vin care atacă foarte direct poziția de lider subiectiv, impresionist şi superficial a Malbec-ului (adevărat este că diferă şi acesta de la un producător la altul, mai accesibil fiind cel de la Enrique Vollmer), ca vin de consum cotidian. Totuşi, nu ştiu cît de des se poate bea acest vin, dat fiind volumul de 14% şi corpolența altfel foarte armonioasă.  Taninuri prezente, dar foarte catifelate; aciditate relativ redusă – o fi îmbătrînit molcom şi suav… Cred că îşi poate revela adevăratul caracter în asociere cu nişte cîrnați vînătoreşti şi brînză maturată (care mie mi-a lipsit de această dată şi m-am mulțumit cu Gouda), sau alături de vînat, mistreț for example. Mie mi s-a părut extrem de potrivit cu semințe de… Cashew! Cît despre nas, tot ce pot adulmeca ar fi vişină (poate confiată, poate însiropată). Dar ştiți că nu îmi place să aberez, aşa că las fiecăruia plăcerea de a descoperi orice va fi fermentat acolo.
Fotografii voi pune cu ocazia unei degustări mai aşezate. Apropo de degustări: voi participa la ele cînd organizatorii vor aşeza pe platou brînza maturată de Horezu, nu veşnicul caşcaval Dalia sau Rucăr de la Napolact. Mă refer, desigur, la degustările din România…

Posted from WordPress for Android

Snapping a chord with Antimatter: Live @ Das Bett, Frankfurt (2015)

Vorbim despre întîmplări văzute şi trăiri provocate de concertul Antimatter, de la acelaşi club ‘Das Bett’ din Frankfurt de unde am mai transmis relatări oneste şi subiective. Încă o dată remarc slaba prezenţă, un public neverosimil de restrîns pentru o trupă suficient de importantă. Importantă nu doar pentru că între 1998 şi 2005 l-a adoptat pe Duncan Patterson, care rămîne în anale super(b)asul celor de la Anathema. Ca o paranteză, eu am descoperit Antimatter ca refugiu al fugarului Duncan Patterson (plecat din Anathema), după ce acesta părăsise Antimatter! Albumele concepute de Moss & Patterson (Saviour, Lights Out, Live@K13 and Planetary Confinement) au intrat în playlist personal în urma Leaving Eden sau Fear of a Unique Identity (preferatul meu).

La ora aceasta, Antimatter se află în turneu de promovare a celui mai recent album, The Judas Table, produs de nemţii de la Prophecy. Un album deloc suprinzător de bun! La fel de atmosferic ca precedentele, atent lucrat în echipă cu Daniel Cardoso (suprising, huh?) de la Anathema, în studiourile Wyresdale, din Liverpool. Despre album pot spune că reprezintă una dintre loviturile anului 2015, avînd o coerenţă demnă de remarcat, iar ca puncte culminante piese ca Little Piggy,  Can of Worms (preferata mea pentru moment) şi Stillborn Empires  (cîntată abia la bis). Link-urile de aici fac trecerea de la variantele de studio la cele live. Căci pînă la urmă, măreţia şi chimia unei trupe reiese din ceea ce reuşeşte să-ţi transmită în concert. Ei bine…

‘Just snapping a chord’ este singurul comentariu făcut de Mike Moss în primele 30 minute de concert, o primă parte care a stat sub semnul problemelor tehnice: chitara solo cu fluctuaţii de amplificare, bass-ul neclar şi ruperea unei corzi de la lead guitar de către Mick. Din acest motiv, piese ca Monochrome sau Paranova au sunat nefericit (adică distorsionat şi fad). Ei, toate astea s-au reglat cu ajutorul evident al lui Mick Moss, care face de toate: programare, voce, compoziţie, lead guitar, clape, vînzare de CD-uri şi tricouri. E greu în felul ăsta să suni impecabil sau să faci săli pline. Dar lui nu îi pasă de audienţe urieşeşti. Şi nici mie. Doar că totuşi mă aşteptam ca într-un oraş cum e Frankfurt să fie mai mulţi purtători de pantaloni de piele şi tricouri negre plătitori la concertele trupelor non-mainstream. (Căci altfel văz bine că la Apocalyptica a tronat anunţul: Ausverkauft!)

Mick Moss recunoaşte că textele şi piesele pe care le propune sînt poate prea personale, între eul liric şi eul empiric neexistînd linie de demarcaţie. Ca şi cum noi nu ne-am proiecta, la rîndul nostru, atunci cînd ascultăm melodii despre trădare, despărţire, conflicte personale sau despre depresie. (Îmi amintesc cum m-am ‘desprietenit’ de Vlad Mixich pe Facebook, din cauza etichetei de ‘metalari depresivi’ pe care o atribuise Anathemei – cred -, cu ocazia Artmania Festival. Nu că l-ar interesa pe omul nostru metalul, dar a considerat inofensiv să relateze anecdotic la mîna a paişpea ceva de pe la Sibiu.) Despre depresie în muzică aş putea vorbi mult şi bine, dar nu-mi propun să clarific aici şi acum cestiunea. Doar atît pot spune: 1) depresia nu-i motiv de băşcălie sau subapreciere şi 2) dacă depresia ar fi doar atributul muzicii metal (doom, prog, black, gothic etc., etc.), hai al rock-ului, ar fi foarte simplu, dar nu-i deloc aşa.

Ce m-a impresionat, dincolo de intensitatea şi pasiunea cu care Antimatter interpretează liniile şi textele foarte articulate ale lui Mick Moss, a fost capacitatea de corectare şi autocontrolul. Mai remarc şi luminile, în registru minimalist. A, da, şi cele două piese care au surprins fanii (including me, deşi mă puteam uita să văd ce au cîntat chiar la Bucureşti la Metalhead Meeting) care nu cunoşteau playlist-ul concertului: un cover absolut reuşit al Welcome to the machine (compoziţie a lui Waters, of course, plină de sintetizatoare, dar care aici sună mai heavy and unleaded) şi piesa Gagging Order, pe care Moss o propune prin intermediul unui side-project, Sleeping Pulse (împreună cu Luís Fazendeiro), în care scrie doar textele şi liniile vocale.

Dacă aş mai plăti bilet la încă un concert Antimatter? Da, cu condiţia să aibă un inginer de sunet mai competent.

20151014_211457-01

20151014_211534-01

20151014_214736-02

20151014_210527-01

20151014_210100-01

P.S. Fotografiile arată cum arată pentru că am testat o aplicaţie Android care procesează mizeriile produse de smartphones şi care se numeşte Snapseed. (Nu-s plătit să fac reclamă, dar mă gîndesc serios să le ofer consultanţă contra cost.)

Your personal car in Germany

About using your personal car in Germany:

If you have lived abroad at least twelve months before your stay you may bring your car free of customs duties if you have used it abroad for at least six months. For stays of up to twelve months, a foreign car may continue to be registered in your home country. For longer stays or cars purchased in Germany, you will have to register your car at the Motor Vehicle Registration Office (`Kraftfahrzeug-Zulassungsstelle´) at your place of residence.

Quelle: Karlsruhe Institute of Technology.