Un nou mariaj

Dacă cineva e curios să afle ce cred eu despre căsătorie & stuff se poate considera păcălit. Nu e vorba în rîndurile de faţă despre eterna poveste dintre un el şi o ea. Sau ba da: el, antrenorul, şi ea, echipa. M-am folosit de un ‘poncif’ frecvent utilizat de gazetarii sportivi atunci cînd analizează relaţia antrenorului cu echipa sau palmaresul lui. Şi mă refer la o echipă de fotbal, „surprinzător”… Anume: FC Liverpool, care devine încă o dată, după cum vedeţi, subiect al unei postări pe acest blog. Şi nimic nu e întîmplător, desigur.

După cum unul‘ sau altu‘ a mai citit pe aici, imnul adoptat de FSV Mainz 05 (căci, repet, n-au bani de Ştefan Bănică Jr. sau Mihai Pocorschi) este… You’ll never walk alone. FSV Mainz 05 nu este alta decît echipa pe care domnul Jürgen Norbert Klopp a promovat-o în Bundesliga; apoi a retrogradat, dar el a rămas să lupte pentru revenire, şi a reuşit. O echipă pe care a antrenat-o timp de 7 ani (2001-2008), stabilind recordul de longevitate ca antrenor la aceeaşi echipă. O echipă la care, de fapt, domnul Klopp a jucat 12 sezoane: mai întîi atacant, apoi retras în apărare (la 1,93 m înălţime ce altceva putea face!?). Cu chiar foarte mult succes, rămînînd forever în inimile fanilor echipei. Despre performanţele atinse cu Borussia Dortmund (echipă extrem de îndrăgită aici la Mainz, explicabil) nu insist aici. Nu e puţin lucru, totuşi, să iei două titluri de campion al Bundesligii, pe care FC Bayern o domină de ani de zile (am scris cîndva despre forţa financiară a bavarezilor). Nu e puţin lucru să joci în felul în care Borussia a făcut-o în Champions League, cu un Lewandowski care a ciuruit poarta lui Iker Casillas. Desigur, după ce i-a vîndut pe Nuri Şahin, Mario Götze şi Robert Lewandowski, corabia renană era să se scufunde în a doua divizie, în sezonul 2014/2015 (un tur dezastruos, reparat de Klopp după o demonstraţie de forţă în primăvară-vară).

5335344740374328752_o

Ei bine, speculaţii cu privire la preluarea echipei din Liverpool de către Klopp circulau încă din iarnă/primăvară. Se ştia că nu va mai rămîne la Dortmund (din aprilie), se ştia că omul va ţinti mai sus, se ştia că e capabil şi eligibil. Nu mai vorbim despre charisma cu ajutorul căreia, spun gurile autorizate, a fost salvată producţia de la uzinele Opel din Rüsselsheim, situate la o aruncătură de băţ de Mainz. Ce, printre fanii FSV Mainz 05 nu sînt salariaţi de la Opel? Ei nu? Klopp, de altfel, joacă în multe reclame, fiind o figură prezentă cam peste tot. Şi e firesc să fie aşa: e un tip care se comportă firesc, e natural şi merită idolatrizat de cei care cred că succesul în fotbal se clădeşte cu insistenţă, încăpăţînare, tenacitate, exerciţiu. Ba chiar şi cu ajutorul studiilor doctorale, căci personajul nostru ar putea semna, conform tradiţiei locului, cam aşa: Dr. Jürgen Klopp. Autor al unei teze de doctorat, susţinută în 1995 la Universitatea JW Goethe din Frankfurt şi intitulată ‘Walking – Bestandsaufnahme und Evaluationsstudie einer Sportart für alle‘, Klopp are ştiinţa sportului nu doar în sînge, dar şi în creier. Cu care a atras audienţă şi în calitate de comentator şi analist pentru posturile de televiziune RTL şi ZDF (Zweites Deutsche Fernsehen – a naibii chestie, sediul acesteia se află, aţi ghicit, în Mainz). Parcă toate lucrurile converg în povestea asta. Inteligenţa atrage inteligenţă, pasiunea atrage pasiune, iar suporterii din The Kop (cea mai cea peluză din fotbal) îl atrag pe Klopp, care e obişnuit cu peluze din astea: la Dortmund avea cea mai populată peluză din Europa, 24 mii de perechi de picioare care fac să vibreze betonul din zidul galben (Die gelbe Wand fiind supranumele peluzei Südkurve). La Liverpool, pretenţiile nu-s mai mici decît la Dortmund:  toţi suporterii (including me) vor să vadă determinare, spectacol, dar şi performanţă: ce-i aia să-ţi propui să fii în the top four? Da, e mare lucru să termini Premier League măcar pe locul 4, dar nu poţi pleca de la premisa asta. Liverpool avea nevoie de mentalitate de învingător. Brendan Rodgers a fost un antrenor deosebit de bun, rămîne să revedeţi cu lupa nişte meciuri excelent pregătite; doar că, şi asta e o teorie la care nu renunţ uşor, în vestiar nu trebuie să fii gentleman-ul pe care îl ştim de la TV. Rodgers a făcut şi greşeli (hei, cine nu face?), dar vina pentru lipsa titlurilor nu îi aparţine în exclusivitate. Chiar dacă acum zîmbeşte peste tot, domnul Ian Ayre are mult găinaţ pe sacou, dar repede, repede, s-a scuturat de el şi a dat lovitura cu Klopp. Dar cîţi jucători transferabili a ratat în ultimii doi ani? Vă spun eu cîţiva: Pastore, Konoplianka, Mkhytarian, Salah… Au dezamăgit, e drept, nume la fel de mari: Aquillani, Şahin, ca să nu-l mai pomenim pe Balotelli (pe ăsta nu l-aş lua nici pe gratis, domnilor, ever!). Rodgers a ratat la mustaţă titlul în 2013/2014, trădat de lipsa de experienţă şi de presiunea de pe echipă. Ei, într-un astfel de moment, Klopp s-ar descurca mai bine: ştie extrem de bine să sudeze echipele, mai ales la nivel psihologic, emoţional. E un lucru pe care l-au învăţăt şi îl învaţă şi succesorii lui de la Mainz: Thomas Tuchel (un mic geniu), iar azi Martin Schmidt. Pe aceştia i-a mai învăţat un lucru, repetat la conferinţa de presă de la instalarea la Liverpool: la venirea ta toţi se bucură, toţi au o impresie bună, dar ceea ce contează e impresia pe care o laşi cînd pleci. Ceea ce laşi în urma ta e cel mai important lucru.

Aşadar, cum să nu speri că va fi un mariaj fericit pe Anfield Road? Mai ales că lui Klopp sigur îi stă mai bine în roşu decît în galben.

Klopp red

klopp trikot

P.S. Numai fanii englezi puteau inventa dialogul acesta:

  • Klopp, Klopp!

  • Yeah, who is there?

  • Me, Jürgen!

Advertisements