Meschinării germane. Un caz.

Mă, da’ tu despre lucrurile nasoale ale Germaniei nu scrii? Nu ți s-a întîmplat nimic nasol într-un an de zile?

Așa sună uneori întrebările amicilor din România cînd mai aruncă un ochi pe blogul meu… Ei, bine, hai să le satisfac această curiozitate. Ba nu, nu e curiozitate, căci eu cred că oamenii ăștia au certitudinea că sînt al naibii de selectiv cînd scriu despre experiențele de pe malul Rinului.

Așadar… prin luna septembrie a trebuit să zbor de la Frankfurt la Berlin, cu o cursă Air Berlin (companie cu servicii excelente, aveam să aflu cu această ocazie) programată la ora 7 dimineața. Avînd în vedere bagajul de cală și obligația predării acestuia, era evident că în jurul orei 5 trebuia să fiu deja în drum spre aeroport. Oferta Park, Sleep and Fly a celor de la Park Inn era inoperabilă:  ar trebui să faci rezervarea cu mai mult de 1 zi înainte de zbor. Bun, deci nu mă puteam duce cu mașina personală. La prima cursă de S-Bahn a dimineții nu puteam să ajung în timp util, din lipsă de autobuz pînă la gară… Un taxi pînă la gară costă cca. 20 euro, așa că am decis că prefer să scot din buzunar dublul acestei sume, dar să mă ducă direct la aeroport. Ce să mai pierd timpul pe trenul suburban, cu ochii în pioneze! În 30 minute aș fi ajuns la aeroport, căci la ora 5 dimineața autostrada e mai liberă de obicei, plus că oricum trebuia să ajung la terminalul 2, nu la 1 – unde au trag toate trenurile, fie regionale, fie Inter-City.

Varianta cu taxi era cea mai rațională, clar. Motiv pentru care, cu o zi înaintea zborului iau legătura cu firma din vecini, adică de la două străzi mai în vale și fac o pre-comandă. Și îl întreb pe „Nea Caisă” al nemților de la compania de taxi dacă mai trebuie să sun, să fac ceva ca să fie clar că la ora 4.45 trebuie să fie în fața casei mele, la adresa cutare. „Sie sollen nicht kummern”, mă liniștește printr-un mesaj vocea de la capătul e-mailului. Ok, zis și făcut. Mi-am văzut de ale mele, iar în dimineața următoare, mă înființez în stradă, la adresa comunicată și mă uit în vale, mă uit în deal, nici măcar un far, nici măcar o rază de licurici… Aștept încă 5 minute, care par 10, 20… Clar, îl sun iar pe „Nea Caisă” pentru clarificări (o fi uitat, o fi adormit, mi-am zis eu calm totuși). La apel, pe un fond sonor neidentificabil, omu’ îmi spune sincer că e pe drum și că nu mai ajunge la Wiesbaden ca să mă poată lua! Replica mea? µ∫łđßå∑®n√©≈∆*^$%#@!

Pînă la urmă soluția a fost să folosesc contracronometru altă firmă, serioasă și rapidă, de-a dreptul inimoasă: Taxi-mit-Herz. Pe bune, așa se recomandă. E marca „Wiesbadener Taxi-Zentrale e.G.”.

Advertisements