Scurtă istorie

Ca să nu avem îndoieli și să fie clar pentru totdeauna: oricîte pase negre ar marca traseul echipei și oricît de mercantilistă ar fi afacerea numită Real Madrid, eu voi fi alături de ea. O adevărată doamnă nu se părăsește la ananghie. Niciodată, de fapt.

Totul a început în urmă cu 30 ani, adică în 1985. Natürlich, îmi amintesc foarte bine, căci atunci am avut parte de o Cupa UEFA foarte disputată, cu meciuri extrem de spectaculoase (Dinamo București a fost eliminată de Vardar Skopje, normal că îmi amintesc și asta…). O ediție cîștigată de Real Madrid, dar nu oricum, ci după răsturnarea unor rezultate dezastruoase în tur (în optimi, în sferturi, în semifinale – o nebunie contra Interului milanez). Meciul decisiv, de unde a început ascensiunea și spectacolul total al acelei ediții, a fost cel contra nemților de la Borussia Mönchengladbach, în optimi: 1-5 în tur, 4-0 în retur. Important de spus e că nemții la ora aia aveau o echipă foarte frumoasă, care îi alinia pe Frank Mill, Uli Borowka, Uwe Rahn, Ewald Lienen sau Michael Frontzeck, antrenată de nimeni altul decît Jupp Heynckes, antrenorul care l-a făcut fotbalist pe Lothar Matthäus. „Ai mei” erau antrenați de Luis Molowny și se numeau: Camacho (!), Gallego (!), Gordillo, Chendo (!), Salgueiro, Juanito (!), Vasquez (!), Michel (!), Santillana (!), Butragueno (!), Hugo Sanchez (!), Valdano (omu’ care în cantonament citea cărți de Desmond Morris!)…

Ei, astăzi, la această oră Real e în urma Barcelonei, a rivalei Atletico, după o înfrîngere fadă la Villareal. Și? Așa-i în sport… azi sus, mîine jos. Unii își declară amorul față de echipa de suflet numai cînd sînt în vîrf. Eu nu.

Advertisements