Diary of Dreams @ Batschkapp, Frankfurt (2015)

Cu o foarte mare întîrziere, postez acum kurz und knapp cîteva impresii de la concertul Diary of Dreams, din 2015, de la Frankfurt. Întîrzierea este perfect explicabilă în context german: la concert am ajuns mai tîrziu cu 40 minute, căci pe autostradă avusese loc un accident, cu 7 vehicule implicate, fix înainte de ieșirea de pe A3, eu continuînd pe A661 spre Offenbach. Dar explicația pertinentă e legată de faptul că un upload de aproximativ 300 MB mi-ar fi luat 4 zile (!) prin intermediul conexiunii (Deutsche Telekom) pe care o am în Freudenberg, cochetul cartier din Wiesbaden de unde poți admira celebra podgorie Rheingau. Așa că am preferat să folosesc fibra optică a autohtonului RDS, care bate la funduleț ofertele rezidențiale ale providerilor nemți de internet. (Conexiunile business au lățime de bandă decentă, dar – ha, ha! – la prețuri inumane.)

În deschiderea concertului au evoluat elvețienii de la The Beauty of Gemina. Care au cîntat corect în primul rînd, foarte profi. Nici nu am o imagine fidelă a întregii prestații, deoarece am prins doar ultimele 4 piese ale serii, din motivele arătate mai sus. Fără bis, că, deh, lumea venise pentru alți eroi.

Am simțit un adevărat șoc la apariția pe scenă a celor 4 băieți de la Diary of Dreams conduși de Adrian Hates. Sala a explodat pur și simplu! Un val de căldură și un curent de hohote de bucurie a învăluit totul, dublînd efectul torid al aburilor de pe scenă. Un public foarte colorat, de toate vîrstele și coafurile posibile: de la adolescente goth cu plasă ruptă pe te miri unde, pînă la moșnegei cu pletele netăiate de pe vremea cînd underground în Germania însemna Blixa Bargeld, Nick Cave sau Joachim Witt…

Au cîntat tot ce-ți dorește inimioara: de pe Psychoma, de pe One of 18 Angels, de pe Freak Perfume, de pe Nekrolog 43, de pe preferatul meu If, de pe Grau im Licht – miezul turneului de promovare din 2015, de fapt. Unul dintre momentele de vîrf ale vieții mele de spectator în anul de grație 2015. Mi-e foarte greu să mai fac ierarhii la sfîrșitul acestui an, dar în mod cert aș mai merge cel puțin o dată la același concert, cu același playlist, cu același setup de lumini.

Mai jos, una dintre piesele din acea seară: Sinferno. Cam pe la al patrulea bis.

 

Hey!

Give me some time to calm down
Hold back your invocation
A fatal step. The wrong direction
Hide the face that shows compassion

Keep your voice down now
to choke insanity in my head

Embrace the silent soldiers
Your talk beyond all bearing
Identify the only suspect
Sacrifice your rational thinking

Give back my liberty
Paint black my misbelief

Advertisements