Sexualitatea înseamnă mereu mai mult

Cum cartea Charlottei Roche a făcut valuri mari în 2008, ecranizarea nu putea fi mai puțin revoltătoare și oripilantă. Totuși, Feuchtgebiete nu e deloc superficial. Și mă refer la film cînd afirm asta. Dincolo de pretextul erotic care ar fi putut fi suficient pentru o ecranizare – cînd am văzut titlul german am știut din prima clipă la ce se referă -, spectatorul ar face bine să observe ironia biciuitoare și privirea ageră de care dă dovadă antieroina Helen și pe care regizorul a exploatat-o foarte bine. În carte nu e vorba numai de sexualitatea feminină și de imaginea corpului feminin. Nu altceva ar afirma David Wnendt, căci acesta este numele regizorului filmului lansat în 2013.

Eram curios să văd acest film, căci chiar și acum după 7 ani, se vorbește permanent despre nesimțirea de care dă dovadă în scris Charlotte Roche, care mă intrigă de cîte ori se exprimă. Și cum încă nu testasem cum încetinește clientul VPN streaming-ul, l-am urmărit aici. Și mi-a plăcut. Căci mereu îmi plac filmele nesimțite care pleacă de la texte nesimțite. Cu o condiție: să nu fie subțiri.

Trailer:

Și, da, dacă vă întrebați de unde o știți pe Charlotte Roche, aveți dreptate: era prezentatoare la VIVA, un fel de MTV nemțesc, mai avangardist și electronic.

Advertisements