Marmelada din dobînda anuală

Vi-l mai amintiți pe fostul ministru de finanțe Florin Georgescu? Un „mega”-specialist, aș spune eu. Iar vară-mea care a fost conferențiar la Academia de Studii Economice ar spune: „Bă, nu fi rău, omu’ chiar se pricepe la finanțe”. Așa o fi, nu am cum să demonstrez contrariul. Dar, totuși, de cîte ori venea vorba despre investiții sau recalculări, Georgescu al nostru avea o replică pe care o puteam da și eu, fără a fi ministru sau consilier financiar: „Nu e bani!”.

Ei bine, cam așa cred că ar răspunde în răspăr și la mișto și șefii de la banca unde am eu contul curent. Mă rog, toate conturile mele – fie germane, fie românești -, sînt administrate de roșcata olandeză care administrează și banii altor doi prieteni de ai mei. Uite ce dobîndă îmi promit olandezii pentru contul de economii, un cont atașat contului curent (altfel o idee bună):

Poti beneficia de o dobanda de 1.75 % pe an pentru banii noi economisiti.

Ei? Cum să nu sari în sus de bucurie? Așa da dobîndă! Pe an! Totuși, pentru economia reală, cică dobînda mică e semn de sănătate financiară. Dobînzile mari apar atunci cînd o bancă vrea să ia bani de la noi ca să-i vîndă mai departe. Păi ce altceva face o bancă? Vinde bani, dacă nu v-ați prins pînă acum. După cum reieșea și din comentariul unui analist financiar german, Theo Ichweissnichtwie, invitat la emisiunea matinală a postului de radio HR 1 (Hessischer Rundfunk), tot ce poți face cu banii „dați” de bancă e conținut în propoziția următoare: „Dobînda la contul curent (sau la cont de economii atașat la acesta) îți permite ca la sfîrșitul anului financiar să îți cumperi un… borcan cu marmeladă”.

Gut dann, aber acel borcan nu poate fi un produs Maintal, Den Gamle Fabrik sau Demeter, ci de tip „discount”: Netto, Aldi sau Lidl, de exemplu…

Advertisements