Clarificări suplimentare

Dacă pașii ne-ar purta prin volumul lui Giorgio Agamben, Ce rămîne din Auschwitz. Arhiva și martorul*, am afla – noi, ăștia mai rămași în urmă cu lecturile din Primo Levi sau Elie Wiesel – că termenul „Holocaust” a fost repudiat de însuși creatorul lui, Wiesel.

Dar de ce să renunțăm la acest cuvînt? Agamben îl consideră nefericit, căci s-ar naște din exigența de a justifica moartea „sine causa”, de a da sens unui fapt lipsit de sens. Filosoful italian nu îl folosește, din cauza resemantizării „holocaustului”, care astăzi stabiliește o legătură (îndepărtată, recunoaște el) între Auschwitz și olah-ul biblic, între camerele de gazare și sacrificiul biblic motivat spiritual.

Agamben clarifică în felul următor:

Chiar și istoria unui termen greșit poate fi instructivă. „Holocaust” este transcrierea doctă a latinescului holocaustum, care, la rîndul său, traduce termenul grec holócaustos (care este, însă, adjectiv, și înseamnă, literalmente, „complet ars”; substantivul grec corespunzător este holocaústōma). Istoria semantică a termenului este esențialmente creștină, căci Părinții Bisericii s-au folosit de el pentru a traduce – în realitate fără prea multă rigoare și coerență – doctrina sacrificială completă a Bibliei (în special din Levitic și Numeri). Leviticul reduce toate sacrificiile la patru tipuri fundamentale: olah, hattat, shelamin, minha. (Agamben 2006: 20)

* Giorgio Agamben, Ce rămîne din Auschwitz. Arhiva și martorul. Traducere de Alexandru Cistelecan. Cluj: Idea Design & Print, 2006

 

Advertisements