Totuși, cu cine țin la Euro 2016?

Cu România, pentru că-s ai mei și de acolo mă trag, indiferent de faptul că îmi place sau nu fotbalul românesc (dacă mai există așa ceva).

Cu Portugalia, pentru limba, țara și felul de a fi al portughezilor, pentru vinurile lor minunate și pentru mesele pantagruelice. Și ca să fiu contra curentului, pentru Cristiano Ronaldo, atletul complet al fotbalului de azi.

Cu Austria, pentru arta modernă și Alpii Austriei, care par mai frumoși și mai curați decît ai altora, și dacă ar fi să caut paradisul, acolo l-aș căuta: în Hohe Tauern, Rofan sau Salzkammergut. Și pentru Julian Baumgartlinger, căpitanul actual de la FSV Mainz 05.

Cu Țara Galilor, pentru Gareth Bale (Hala Madrid!) și, mai ales, pentru simpaticul Joe Allen (FC Liverpool), la care se adaugă plăcerea de a urmări cum atacă the underdogs o competiție în premieră.

Cu Islanda, pentru Björk și Sólstafir. Dar putem fi serioși, totuși?

Cu Elveția, pentru amintirile plăcute din St. Gallen, Schaffhausen, Zürich (am să predau cîndva la universitatea aia…) și Appenzellerland, cu pășuni și trasee montane care trec prin gospodăriile oamenilor care se încăpățînează să crească animale. Și pentru Fabian Frei, mintea limpede din linia de mijloc a lui FSV Mainz 05.

Cu Spania, pentru că de mic copil țin cu Spania și cu Real Madrid. Și asta nu se poate schimba.

Cu Anglia, pentru… Hm, putem începe cu Shaky și să ne oprim la Tom Stoppard. Sau cu Beatles și să ne oprim la Elbow sau Anathema. Iron Maiden, you said? BBC? „The Guardian”, „Times Literary Supplement”, „London Review of Books”? Aldous Huxley sau Martin Amis (bine, între timp s-a mutat la New York…)? Dar chiar n-am altceva de făcut, credeți, decît să înșir miile de motive pentru care un anglofon ar ține cu Anglia? Hai să ne limităm la fotbal: James Milner, Jordan Henderson, Nathaniel Clyne, Adam Lallana, Daniel Sturridge, cvintetul de la FC Liverpool. Și mai e ceva, Anglia a devenit campioană mondială în 1966 cu un ne-gol. Ar fi timpul să cîștige ceva pe bune.

Cu Italia, pentru că are un campionat în plin proces de scufundare. Și pentru că Alpii Italiei par mai primitori decît ăia curați și frumoși. Pentru că în lacurile lor montane te poți răcori după arșița îndurată pe vîrfurile de piatră seacă. Pentru că din meniul cabanelor clubului alpin ai de ales între mistreț și iepure, la care întotdeauna poți adăuga un Barbera. Iar dacă vei coborî spre Toscana sau Romagna, dai de Barolo, Barbaresco sau Chianti. Iar Amarone della Valpolicella rămîne cel mai mișto vin al Europei. Pentru Umberto Eco? Pentru Giorgio Agamben? Pentru… Hai să ne oprim!

Cu Belgia, pentru generația actuală de fotbaliști de cea mai bună calitate. Poate reușesc Courtois și Hazard ce nu au reușit Scifo și Vanenburg sau, mai tîrziu, Preud’homme și Wilmots. Alt motiv nu există.

Croația, pentru Luka Modrici, de la Real Madrid.

Cu Cehia, pentru… Veronika, Rada, Martin, Jan, oameni mișto. Și, desigur, pentru Milan Kundera. Întrebați un prieten ceh ce înseamnă kunda

Cu Slovacia, pentru Martin Skrtel, de la FC Liverpool of course. Și Lenka, fată sensibilă și inteligentă.

Cu Germania, pentru că e a doua mea patrie. Și dacă aș înșira argumente aici, ar însemna să scriu despre mine, despre valorile mele, despre gusturile mele, despre iubirile mele, despre aspirațiile mele. Și dacă aș face asta, ar trebui să fiu serios ca un neamț. Nu e cazul acum și aici. (Unde mai pui că oricum ei cîștigă competiția.)

Cu Turcia, pentru că e ca și cum aș ține cu Germania. În cartierul meu, turca e a doua limba vorbită după germană. Iar din punct de vedere culinar, turcii sînt chiar prietenii mei. Și, desigur, pentru Yunus Malli, decarul lui FSV Mainz 05.

Polonia, Suedia (a, da, îl are pe genialul Zlatan, dar asta e altă poveste), Irlanda nu mă mai interesează. Irlanda de Nord nu știu ce e. A, ne-a cam depășit de fiecare dată colțul ăla de hartă irlandeză. Franța e organizatoare și antipatică, ar putea să se mulțumească doar cu atît. Cît despre Zidane, sper să țină și el tot cu… Spania, ha, ha! Ucraina, Albania, Ungaria? Nope. Rusia? No way! Never!

Cu Olanda, pentru… Ups! Olanda nu participă și asta e adevărata tragedie a anului 2016. Dacă participa, era simplu de tot: wij zijn Ajax se transforma în wij zijn Nederland. Și aveam deja hanorac și tricou oranje...

Advertisements