Just Listened: Long Distance Calling – Trips (2016, InsideOut)

Dacă ați ajuns pe acest blog și încă nu ați ascultat Long Distance Calling cred că ar trebui să faceți mai întîi un ocol (măcar) pe YouTube. Căci nu am intenția de a scrie mult despre nemții din Münster. Vreau doar să semnalez cel mai recent album al lor: Trips, pe care l-am văzut semnalat în revista Prog, no. 66 / May 2016 (aici InsideOut Music își promovează abundent artiștii).

Obișnuit cu sunetul intens, bine articulat și extrem de bine produs (ca tot ce scoate InsideOut) al unei trupe de puștani, am avut surpriza să descopăr că Long Distance Calling nu mai este o trupă exclusiv instrumentală. For example:

Nu știu ce să spun, deși mă aflu la a patra ascultare a piesei Lines. Nu sună deloc rău, mai ales dacă o asculți la volan pe niște viraje desenate pe Grossglockner (ceea ce îmi doresc să se întîmple în vacanță). Momentan singurul videoclip oficial e pentru Getaway, și necesită, să recunoaștem, nițel simț al umorului:

Mulți văd în această schimbare încă o mărturie a faptului că băieții ăștia extrem de talentați au cam schimbat macazul via retro-pop după albumul Nighthawks (2014) – pe care spășit recunosc că nu l-am ascultat. Da, și mie mi se pare ceva mai comercial decît (probabil) experimentalele Satellite Bay (2007) Long Distance Calling (2011) și Avoid the Light (2009) – în ordinea în care le-am ascultat. Jungfernflug, Fire in the Mountain sau Aurora erau prezențe cotidiene în playlist-ul meu într-o anumită perioadă (prin 2009/2011 parcă). Ceea ce v-aș fi dorit și dumneavoastră dacă aș fi avut atunci Jurnalul de lector.

 

P.S. Da, știu, am comentat extrem de puține evenimente muzicale sau albume anul ăsta. Deh, mai trebuie să și muncească cineva în casa asta. Dar sper ca pînă la începutul unui nou an universitar să revin, căci avem cîteva albume excelente apărute deja: Levin Minemann Rudess, Sivert Høyem, Gojira, Big Big Train, PJ Harvey, The Mute Gods, Mogwai (soundtrack, de fapt), Fates Warning, Ulver*, Ihsahn**. Și urmează The Pineapple Thief, Opeth, Rick Wakeman… (Da’ cine poate să scrie despre toate?)

*ATVGLVLSSCAP este albumul anului until now. Afirm asta subiectiv, emotiv și neargumentat. Pur și simplu.

**Arktis sapă adînc la rădăcina tronului pe care stă albumul de mai sus. Rar de tot poate să sune ceva atît de închegat, intens și adevărat.

Advertisements