Monthly Archives: August 2018

De fanatici nu ducem lipsă niciodată

De cîte ori vine vorba despre inflexibilitate și fixism, spun așa: îmi place dictatura și mi-ar plăcea să trăiesc într-o societate totalitară. Dar cu o condiție: dictatorul să fiu eu.

Altfel, mă descurc eu cumva cu oamenii cu păreri foarte ferme și opțiuni indubitabile în aproape orice privință. Le ceri sau nu părerea, mulți și-o spun cu hotărîre și fără urmă de filtru personal, chiar dacă el va fi existînd. Pentru un relativist și „nuanțist” ca mine, astfel de oameni sînt totuși necesari, chiar dacă sînt obositori. Cu condiția să nu treacă de „linia roșie”.

Ei, bine, dar ce ne facem cînd spațiul public devine irespirabil? Nu știu. Recunosc doar că eu mă retrag în liniștea spațiului de citit, și mă opresc, în exemplul de azi,  la volumul lui Amos Oz, Cum să lecuiești un fanatic. Cel puțin din următorul motiv:

 Toți răcnesc, nimeni nu ascultă. În afară de mine. Eu ascult uneori: așa îmi cîștig pîinea.

(Amos Oz, Cum să lecuiești un fanatic, traducere de Dana-Ligia Ilin, București: Humanitas, pp. 12-13)

cum-sa-lecuiesti-un-fanatic_30671_1_1323863867

Advertisements