Tag Archives: Bertolt Brecht

O traducere și un traducător bun

Nu știu alții cum sînt, dar eu cînd mă întîlnesc cu o traducere bună simt nevoia să împart bucuria și cu alți cititori. Mai ales cînd e vorba despre poezie. Căci nu e meșteșug ușor să traduci poezie. Ce spun eu meșteșug? Poezia cere poezie…

Cum plecat am fost din țară timp de aproape doi ani, am ratat lansarea traducerii în română a volumului Liebesgedichte a lui Berltolt Brecht. Sub titlul Cum cucerești un înger, Editura Art a publicat poemele erotice brechtiene, în superba traducere a lui Horațiu Decuble. Cum sugeram mai sus, Decuble nu e doar traducător. Cine îl cunoaște știe că a debutat în 1988 în revista ieșeană „Dialog”, iar în 2001 și-a reunit poeziile în volumul Epistole și… alte poeme.

Cum cucerești un înger. Poeme erotice (traducere din limba germană, tabel cronologic și postfață de Gabriel Horațiu Decuble, București: Editura Art, 2015) e un volum de poezie – ba nu, e acel volum – care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui îndrăgostit. Îndrăgostit de poezie, la ce altceva vă gîndeați?

cum-cuceresti-un-inger-poeme-erotice_1_fullsize

Über die Vitalität

1

Die Hauptsache ist die Vitalität

Die habt ihr nach Branntweingenuß

Ein gesundes junges Weib, das geht

Auf die Vitalität, weil es muß.

2

Die Weiber liegen zu Klumpen geballt

Die Peitsche nehmt mit ihnen ins Bett!

Doch geht’s auch im Grünen: das heißt, es geht halt

mit der nötigen Vitalität.

3

Die Vitalität, die schafft es auch

Beim dümmsten Engel. Die Vitalität.

So daß er euch rasend auf seinem Bauch

Um die letzten Dinge anfleht.

4

Die Vitalität, sie befaßt sich nicht

Mit der Seele und dem Gemüt

sie befaßt sich mehr mit dem zweiten Gesicht

Und dem Weib als Gestüt.

5

Der Vitalität sind die Folgen egal

Die Vitalität mach sich alles bequem.

Es gibt keine Hemmung. Zum Beispiel Baal

War als Mensch nicht angenehm.

(Darum bitt ich Gott früh und spät

Um Vitalität.)

Despre vârtute

1

Cînd vine vorba, și nu-i șagă, de vîrtute,

Dă-i cu coniac, că n-o obții pe nebăute.

Altfel, muierea mai tînără, cu nurii

Ei, ți-o scoală, c-așa-s legile naturii.

2

Muierile-s inerte, cum stau ghemotoc,

Luați dar’ și biciul  după voi în pat!

Ba chiar și-n bălării: nu-i chestie de noroc

Unde și cum, ci de vîrtute, garantat.

3

Face posibilă, vîrtutea, și rezolvarea scurtă

A celui mai tembel din îngeri. Huit! și leop! –

Parcă-l și vezi aterizat pe burtă

Cum te imploră să-l mîntuiești cu dop.

4

Vîrtutea nu stă-n suflet ți nu dă stări de grație,

Chiar dacă o contempli ca vechii isihaști.

Ea mai curînd purcede din imaginație,

Din cum percepi muierea ca pe o iapă-n grajd.

5

Vîrtutea nu ia-n calcul urmările – ar fi banal!

Vîrtutea face doar contactul mai plăcut

Și orice jenă să dispară. De exemplu Baal,

Ca bărbat, era mai degrabă slut.

(La Domnul mă rog, zi de zi,

să-mi dea vîrtute, să pot trăi.)

Advertisements

Viaţa e scurtă şi banii-s puţini

3groschen_65

Nu, acest text nu este o cronică de spectacol. Nu vreau şi nici nu pot pot să fac asta – mai ales după un pahar de Tempranillo băut la pauza spectacolului despre care vreau să scriu cîteva cuvinţele. Măricele, chiar. Şi anume, că în multitudinea de puneri în scenă a Operei de trei parale (Die Dreigroschenoper, 1928) a lui Bertolt Brecht, probabil că e imposibil să vii cu ceva nou raportat la genialele piese ale lui Brecht (mai ales după Robert Wilson, îmi suflă cineva din public). Da, nu mă feresc să scriu negru pe alb că, dincolo de opţiunile politice, Brecht rămîne unul dintre cei mai importanti autori ever. Şi totuşi, un regizor islandez, Thorleifur Örn Arnarsson (cu piese montate la Bonn, Augsburg, Lucerna, St. Gallen) reuşeşte să ofere o punere în scenă remarcabilă, ancorată ironic în actualitate (aluzia la cuplul Schröder-Putin nu e ieftină deloc), plină de culoare, impudică desigur, şi mai ales coerentă, cu ajutorul unor voci excelentissime. Să te foloseşti de tot ce ai la dispoziție, de backstage, de tehnicieni şi să aminteşti spectatorilor că fiecare gest poate avea semnificaţie (Patrice Pavis ar fi foarte încîntat să vadă versiunea asta, cred) – cam asta poţi face cu teatrul lui Brecht în anul de graţie 2015 (mă rog, premiera a avut loc în septembrie 2014). Şi să produci efectiv, chiar dacă insişti explicit şi metatextual asupra acestuia, Verfremdungseffekt-ul. Iar finalul bănuiesc că nu s-a mai imaginat pînă acum: alături de actori, apar pe scenă – alăturîndu-se corului – angajaţii “Hessiches Staatstheater” care au lucrat la spectacol  îmbrăcaţi în tricouri negre cu chipul lui Brecht, motiv pentru care cronicarul poate cere răspicat “Ein Brecht-T-Shirt nicht nur für die Mitwirkenden, sondern bitte für alle!” (Wiesbadener Kurier, Viola Bolduan, 15.09.2014). Adică merită toţi un tricou cu Brecht, nu doar cei implicaţi. Mă simt dator să remarc şi cîţiva actori (cine ştie, poate face Tarantino vreun Inglorious Bastards vol. 2 şi atunci o să-i descopere mapamondul): Sólveig Arnarsdóttir (Jenny), Andreja Schneider (Celia Peachum), Uwe Kraus (Jeremiah Peachum),  şi mai ales Janning Kahnert (Tiger Brown). În rolul lui Mackie Messer: Tom Gerber. Dirjioarea orchestrei: Daniela Muscă. În final, trebuie să răspund unei întrebări care deja mi s-a pus şi mi se va mai pune: nu contează cît costă biletul să vizionezi Brecht în limba germană. Oricum, “das Leben ist kurz und das Geld ist knapp”. Aşa cum spuneam în titlu.