Tag Archives: electro

Cum mi-am petrecut sfîrșitul Paștelui

Pe scurt: cu Jonna Lee. Sau ionnalee. Sau iamiamwhoiam. Cum așa? De unde pînă unde?

Ei, totul a început cu… Coachella Festival. Mai corect spus: Coachella Valley Music and Arts Festival 2017, transmis live pe trei canale de YouTube. Un fenomen, nu doar un simplu festival pe care încearcă să îl copieze organizatorii cu caș la gură… Despre ce și cum la Coachella puteți citi aici un material din „New Yorker”, avîndu-l în centru pe Paul Tollett, creierul acestei minunate întîmplări californiene pe care o puteți urmări și în week-end-ul 21/23 Aprilie. Live, repet, pe trei canale YouTube.

C9NG1wOUwAAruNl

Well, revenind la Jonna Lee, lucrurile sînt simple. Urmărind evoluția norvegienilor de la Röyksopp, mă întrebam alături de un foarte bun prieten cine e de data asta pe scenă, alături de Svein Berge și Torbjørn Brundtland: Robyn? Jonna Lee? Karin Drejer Andersson? Susanne Sundfør? Anneli Drekker? (Nu că le-am cunoaște pe toate colaboratoarele ăstora, dar ne-a ajutat www-ul să ne punem această întrebare.)

După identificarea Jonnei Lee, ei bine, după acest moment mai mult decît important, a urmat… revelația. Am descoperit încă o dată – probabil a mia oară – cît de special este din punct de vedere muzical Nordul… Îi spun Nord, căci trasarea unor granițe de exemplu între Norvegia black-metal-ului și jazz-ului contemporan și Suedia death-metalul-ui și muzicii electronice (chillwave, ethereal, dark ambiental pop sau noir electronic bla, bla) ar fi doar una convențională și instrumentală. Și de ce să nu includem în aceeași paradigmă Finlanda unora ca Sentenced, Amorphis sau Swallow the Sun? Sau faroezele insule ale lui Eivør? Sau Islanda celor de la Solstafir sau Björk? Danemarca lui King Diamond ce minus ar avea? Ei bine, trebuie să recunosc – tot a mia oară – că nu știu dacă există mulți artiști sau case de producție de prin cartierele din Göteborg, Stockholm, Bergen sau Jyväskylä (oare oi fi scris corect?) care să mă dezamăgească. E un mediu muzical care mereu nu te va surprinde: originalitatea, insolitul, profunzimea sau invizibilul făcut vizibil fac casă bună.

No, după acest ocol contextual, hai să vă arăt de ce îmi place Jonna Lee. Jonna Emily Lee Nilsson mai exact, născută în Linköping, pe 3 octombrie. (Ei, o Balanță este cel mai bine înțeleasă tot de o Balanță.) Are o biografie destul de interesantă, cu o fugă de acasă, cu pendulări între Londra (alta e scena indie aici…) și Stockholm, cu încercări de a înțelege lumea, dar și cu o serie de recunoașteri a modului ei de a scrie și produce muzică: nominalizată și cîștigătoare a unor premii MTV O Music Awards și Grammis (ho, nu săriți, e vorba de premiile suedeze, am scris bine), pentru creativitate și inovație.

Discografia nu e nici stufoasă, nici umflată de nevoia de vînzări. Deocamdată. Jonna Lee a lansat albumele 10 Pieces, 10 Bruises (2007), This War (EP 2008), This is Jonna Lee (2009), iar sub identitatea iamamiwhoami a lansat bounty (album digital, 2010-2011, în 2013 ca CD fizic), IN CONCERT, „online concert installation” după cum îi spune, și album (2010), kin (2012), BLUE (2014), CONCERT IN BLUE, concert online și album live (2015). Și-a dorit majuscule, am scris cu majuscule!

iamamiwhoami a început în 2009 ca un proiect online audiovizual, realizat de Jonna Lee și Claes Björklund. Upload-ul a fost însoțit de mailuri pe adresa jurnaliștilor muzicali, a bloggerilor, trimise de pe o adresa anonimă, motiv pentru care s-a crezut că în spatele proiectului ar sta nume ca Björk, Goldfrapp, Trent Reznor sau… Lady Gaga, ba chiar Christina Aguilera. Ha, ha! Sau mai corect: ah! Despre secretul care face miezul campaniei de marketing și imagine a Jonnei Lee s-a scris deja suficient de mult, astfel încît astăzi lucrurile sînt mai mult decît clarificate. De aceea, acum cea de urmărit este ionnalee, numele sub care activează mai nou, cu un material nou:

Pe lîngă numeroasele video-uri legale de pe YouTube (responsabil de imaginile superbe și de cinematografie este John Strandh), există o colecție și pe iTunes care poate fi încercată în căști. Spotify sau Apple Music oferă și ele posibilitatea să parcurgeți discografia.

Vă las să urmăriți un concert din 2014. Iar dacă aveți timp pentru a face o călătorie prin lumea Jonnei, plină de referințe mitologice și folclorice, găsiți toate videoclipurile aici. Neapărat, încă o dată spun, urmăriți-l și pe John Strandh, fără de care imageria ar fi fost altfel.

P.S. Orice asemănare cu Cocteau Twins… nu e întîmplătoare. 😉

Advertisements