Tag Archives: Traducere

Dickens despre procese

Micuțul reclamant sau pîrît, căruia i s-a făgăduit un cal nou de lemn cînd se va soluționa procesul Jarndyce, a crescut, a avut un cal adevărat, și a trecut în trap pe cealaltă lume.

(Charles Dickens, Casa umbrelor, traducere și note de Costache Popa, Iași: Polirom, 2016: 14)

Cred că asta înseamnă să fii scriitor înzestrat… Cu condiția să ai parte și de un traducător bun.

Cum mai stau cu traducerile

Cum să stau? În stand-by. În afara unui curs de la Uni Mainz și a traducerilor proprii și private pentru cercetările mele, nu am mai tradus nimic în ultimii… 12 ani. Dar asta nu înseamnă că nu am acordat un spațiu generos traducerilor și studiului traducerilor. Că așa ar face un comparatist onest. (Nu intrăm în detalii epistemologice; în plus, nu am terminat de citit toate volumele semnate de Susan Bassnett, de exemplu.) Și cum am început să scriu un nou studiu despre locul traducerilor în teoria comparatismului, mă delectez citind zilnic texte unele mai frumoase decît altele…

În continuare, redau doar un fragment care mi-a atras atenția din cel mai recent volum achiziționat de mine (așezat în wishlist acum o lună): Totul trebuie tradus: noua paradigmă de Bogdan Ghiu (Cartea Românească, 2015). Așadar:

Cel mai adesea, primele care își supun popoarele, cetățenii, societățile acestui proces de aculturare forțată, de privare de traducere, de descurajare a traducerii, de renunțare la traducere și, astfel, de abdicare de la rezistență, sînt elitele. Întotdeauna, elitele sînt primele care vorbesc limbile dominante și care îndeamnă la ne-traducere, dîndu-se în vînt, printr-o adevărată întrecere și emulație în cercurile lor, să introducă și să impună limbile dominante, cu categoriile și criteriologia lor, adică să ocolească, să sară necesitatea de a traduce ca manevră și spațiu de rezistență subiectivantă.

Rezistența (psihanalizabilă) la traducere este opusul și dușmanul politic al rezistenței (afirmării) prin traducere.

Ideea nu e să cîștigi lupta, ci să participi, măcar, la război.

Dar așa cum societatea se separă în dominanți (dominatori) și dominați, și elitele intră într-un astfel de proces, separîndu-se polemic, prin permanente războaie pentru stabilirea canonului și pentru impunerea propriului canon și a propriilor valori în rîndul societății, în dominanți și dominați. (Ghiu 2015: 14)

Așa să fie? Stay tuned. În luna mai vom afla, poate, cît de ideologizată este traducerea, cu ocazia unei conferințe care se anunță fructuoasă.

Da‘ muieți-s posmagii?

s-l225

Împreună cu studenții germani înscriși la cursul Rumänische Lektüre am ajuns la concluzia că întrebarea leneșului lui Creangă sună în felul următor în limba germană:

Wird das Brot aufgeweicht?

Adică așa cum a tradus-o și Harald Krasser, în ediția publicată în 1972 de Editura „Ion Creangă”.